Iarna

Intr-o zi scurta de iarna
Vine un fulg de nea si-mi spune
-Sti, a inceput sa cearna,
Peste rele, peste bune.

Un covor alb de omat
Peste al toamnei umed gri.
Demult plecat-au indarat
Pasarelele zglobii

De o data cu ninsoarea
Se aseaza noaptea rece
Luna albeste departarea
Inecata in tacere

Si de odata imi tresare
Gandul ce m-arunca-n sus
Si ma-ntreb cu voce tare
-Fulgul meu, unde te-ai dus?

17.01.2010

Râzi!

Râzi!
Copil cu ochii-n cer
Două stele-ntr-un ungher
Râzi cu râsu-ţi efemer.

Stai!
Pe-o ramura de brad
Să-ţi aline văntul cald
Pletele şi chipu-ţi drag.

Vreau!
Să cern pe fruntea ta
Pulberea de la o stea
Şi întreaga viaţa mea.

Dormi!
Şi vise cristaline
Somnul vin să ţi-l aline
În nopţi calde şi senine.

Dă-mi!
Un strop din râsul tău
Căci aş vrea să răd mereu
Braţ la braţ cu Dumnezeu.

14.01.2010

orasul fara amintiri

traiesc in orasul fara cinematograf, tris, sec... traiesc in orasul fara amintiri, candva veneam aici la un film, acum doar vin aici sa vad cum poti uita... candva am avut trei, unul l-am daramat, unul il renovam pentru a devenii altceva iar cel din urma pur si simplu il ignoram.
este ciudat cum lucrurile de care nici macar nu ne mai amintim sunt chiar langa noi si ma inreb, oare daca nu mai exista cinematograf, nu mai exista nici clipele petrecute aici? nu mai exista fata cu care am iesit la film? nu mai exista prietenii ce veneau aici pe vremea cand nu stiam de terase, discoteci si alte surse de ? nu mai exista mama si tata care m-au adus aici de atattea ori? nu mai exista oare visele mele de a veni aici si acum pur si simplu, la un film? retorice intrebari la care raspunsul este acelasi, bineinteles ca mai exista! singurul lucru care nu mai exista acum este cinematograful, eu imi mai amintesc cum este sa mergi la un film dar sunt generatii care nu vor invtata asta, nu in orasul fara amintiri.
cladirea veche, mare si uitata, tot atat de uitata pe cat de mare, atunci cand treci pe langa ea o poti atinge cu mana si totusi parca nici nu mai sti ca o data, de mult, aici in fiecare zi veneai pur si simplu sa vezi un film.
am avansat! avem televiziune prin cablu, avem calculatoare si internet, avem mii de filme la capatul degetelor, dar ne pierdem sufletele. avem langa noi toate acele lucruri care ne ajuta sa nu mai iesim din micile incaperi in care locuim, care ne ajuta sa cunoastem pe cine vrem in cateva secunde dar sa uitam de noi, avem tot ce ne trebuie sa devenim ceea ce cu siguranta nu ne-am dorit niciodata sa devenim... si totusi, cat de usor acceptam buretele ce ne sterge trecutul?
traiesc in orasul fara amintitiri si ca mine sunt multi altii, am pierdut o parte din ceea ce insemna trecutul nostru, eu cred ca ne-au furat o parte din noi.
as vrea sa merg din nou la film, la dacia, la cultural, la muncitoresc, la gradina de vara... dar nu mai pot, nu mai sunt, au murit si o data cu ele a murit si o parte din noi

viata pierduta in doi

Se sting rand pe rand felinare,
Se aud rand pe rand rugaciuni.
Lumina in scorburi dispare,
Ne-ntorcem rand pe rand in strabuni.

Am scris pe coli nesfarsite
Sfarsitul ce vine-n galop.
Ne pierdem iubiti si iubite,
Primim goliciune in loc.

Cu fruntea cazuta-n tarana,
Cu viata pierduta in doi,
Sub unghii blesteme se-aduna,
Da-mi Doamne tributu-napoi!

29-01-2009

tie

ma scurg in pamantul tau
si te-as iubii de-o mine de ori de m-as mai naste
visez la petalele tale
de-ar fi sa iti hranesc culoarea
ma-as pierde in seninul tau
si-nvat sa uit
ca nu am sa mai fiu o data
me leg de tine cu fire subtiri
de noapte albastra si doruri nespuse
te in pierd in visari atat imi esti de-aproape
ti-as spune cat de mult te iubesc
dar nu mi-au dat cuvintele
ma scurg in pamantul tau pentru a-ti hrani visele
adorm pe pleoapa ta
si-as vrea sa mor inger sa-ti fiu
ma regasesc prin tine si-am sa raman asa
mereu indragostit, sfidand o vesnicie
ce-ar vrea sa nu ma-nchida in nemurirea ta
intind spre tine-o aripa, purat printre himere
cand iti sarut tacerea cu valuri de argint
adorm tarziu si-n brate te inchid o nemurire
privesc in intuneric, in mine, si te vad

01-09-2006
pentru carmen

aproape

m-as fi sfarsit in mii de zari
sa-ti simt privirea cum nu ma mai priveste
si as fi curs in mii de mari
de-as fi simtit dorinta cum nu ma mai doreste

te-asemui unui vis ce dogoreste-n mine
te simt cum arzi si vreau, sa ma topesti mai mult
acum imi esti aproape si clipa care vine
as vrea sa te aduca, sa te iubesc mai mult

de-ar fi sa-mi spal privirea in lacrimile tale
as rupe o minune de unde-as apuca
de-ar fi apoi sa ma lege in zeci de mii de zale
as aseza-o-ntai aici in palma ta

si de ar fi ca versul sa-mi piara in vapaie
ar rasarii in mine, purtat de chipul tau
ar rasarii mai mandru si-n si mai scumpe straie
si ar pleca spre tine, acolo sunt si eu !

27-08-2009

un ochi

le-adun pe toate intr-un ochi
ce-ar fi mereu inchis sa-l tin,
s-adun in el zile si nopti
s-adun in el orice suspin.
le strang, le-nchid si-l tin inchis
prinzandu-te pe tine-n el
de-ar fi cosmar sau doar un vins
orice ar fi imi e la fel.
am incercat sa te ascund
sa nu mai stiu nimic de tine,
tot ce-am avut acum tinand
inchis in ochiul ce spre mine
priveste plin si sec si trist
de tot ce-a fost candva, o data,
de-ar fi sa-l tin mereu inchis
am fi doar noi si viata toata
ar fi o noapte nesfarsita
si-atunci de pleci din fata mea,
renasti. si-n lumea mea umbrita
te am acum si pururea...

11-06-2005